Uita-te afara. Spune-mi ce vezi, atat cu ochii, cat si cu sufletul, cum preferi.
Inainte sa ajung la fereastra, ma-ntalnesc cu lipsa perdelelor si a draperiilor. Desi nu demult ziceam nu hotarat, acum m-am decis ca o sa-mi pun totusi niste perdele si draperii. Perdelele vor fi albe, si cat mai simple. Draperiile habar n-am cum si in ce fel vor fi. A, stai ca stiu ceva, vor fi inchise. Ce zici de-un negru ? Prea dramatic, prea morbid ? Sau poate un visiniu ? Hai ca mai vedem noi, adica eu. Continuam drumul. Intre lipsa si fereastra, asezate pe pervaz, gasim doua recipiente in care am plantat niste samburi de la niste lamai. Dar lamai, ciuciu. Iar partea si mai naspa nu ar fi asta, ci ca singurul lamai pe care am reusit sa-l prind cam trage sa moara, bag seama in ultima vreme.
Nu stiu cat de bine se vede in poza, dar iti spun eu care e situatia lui. Are o frunza cu inceput de uscaciune, una din cele doua mici de sus pare ca se usuca si ea, plus ca a mai avut una care a cazut la putin timp dupa nastere, plus ca nodurile fruzelor mari par neobisnuit de deschise la culoare, ceea ce ma face sa cred ca ceva nu-i in regula. Chiar acum caut informatii despre cum as putea sa ma asigur ca nu-l pierd. Sper sa gasesc ceva, altfel sper sa aibe o soarta favorabila. Aflu ca nu am prea multe de facut in privinta lui, nu i-am gresit prea mult in felul cum l-am ingrijit pana acum. Nu ca l-as fi udat excesiv, dar trebuie sa-i reduc si mai mult portia de apa, caci se pare ca n-are nevoie de prea multa pe timp de iarna. Caldura am, lumina asa si asa. Vom vedea, sper sa reuseasca :)
Ok, ajung cu nasul lipit de jaluzele, printre care ma uit afara, cu ochii, desigur :)) Ninge. Sau chiar mai bine de-atat, viscoleste. Dar nu foarte naprasnic. Observ ca oamenii si-au pus la treaba garderoba de iarna. Sunt super-infofoliti. Carosabilul e greu. Dar oamenii circula, atat cu masini, cat si fara. Cat despre cu masini, unii n-au incotro, altii n-au minte.
Trei baieti c-o Dacie veche si-o scara extensibila, se cara. Au facut ceva la niste fire, din varful unui stalp, pret de 5-10 minute. Cred ca baiatul de s-a urcat le-a simtit muult, muult mai lungi :)).
Tentatia de-a scrie despre un halat roz, in mare miscare, e mare. Decid totusi, sa nu o fac.
Cu toata miscarea pe jos, pe bicicleta, in masini sau halat roz, atmosfera ramane de pustiu. De rece pustiu.
Cam atat, stiam eu ca n-o sa fie mare lucru ;))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu