Ce-as mai vrea sa scriu ceva interesant. Care sa-mi aduca multe vizualizari, care sa mi te aduca chiar si pe tine. Pe tine care citind, ai zice ia uite ce interesant, sau ti-ar da de gandit, sau ai zice ca-s penibil. Orice as prefera sa zici, orice inafara de banal. Cica timpul e suficient pentru oricine il foloseste. Nu, nu cica, pentru ca sunt de acord ; si de exemplu, sunt convins ca si eu as avea mai multe sanse sa-mi iau cartonul pentru care m-am chinuit vreo trei aproape patru ani de zile. Dar cand nu m-am chinuit eu ? M-am chinuit mereu, si de fapt, niciodata. Pentru ca sensul profund si corect al chinului ar trebui sa fie unul de lupta, de indurare si rezistenta, pentru un ideal. Un ceva misto pentru care merita sa inghiti cacaturi, gandindu-te ca-ntr-o zi chiar va fi bine, si-o sa traiesti ca lumea, fara griji. Idealul asta eu nu-l vad, si cred c-am sa raman orb pentru el destul de mult timp. Dar uite, inca mai sper, inca mai las o portita deschisa, d'aia n-am zis niciodata. Desi uneori, nu de putine ori, il simt pe niciodata. Revenind la timp si suficienta lui, cred ca mi-ar fi suficient, de mi-as face calea cale, de mi-as face ochii ochi, de mi-am face capul... cap. Nu stiu, poate, dar cu siguranta inca nu. Pana atunci, ramane cum am stabilit, totul e un amalgam, un talmes-balmes de nici eu nu stiu ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu