sunt obosit. extrem de obosit. nu ma mai obosesc sa incep fraza cu litera mare. pur si simplu nu mai conteaza in acest moment. poate ca n-ar mai trebui sa scriu nici macar un cuvant. poate ca n-ar trebui sa mai fac nici dus, chiar daca vreau. dar vreau, vreau si dus si vreau si sa perseverez. fiecare zi pe cont propriu aduce o noua, sau mai bine zis aceeasi, dezamagire : oamenii... este foarte greu sa lucrezi cu ei, mai ales cu cei care sunt mai mult japite si mai putin oameni seriosi, cu masura de exemplu. si tot ei sunt primii nemultumiti, primii care fac gura ca una, ca alta. Incepe sa mi se ia de tot, desi n-as vrea. chiar vreau sa continui, dar nu stiu daca voi reusi sa vreau si mai ales, sa-i conving si pe ei (cei care vor decide la un moment dat daca e cazul sa mai vreau sau nu) ca e cazul sa mai vreau. oricum, ceva timp mai este de stat, la modul garantat, si cu siguranta nu este si nu va fi o experienta regretabila. per total va fi un lucru extraordinar, pentru ca am reusit sa cunosc putin din interior, lucruri care nu se invata si nu se vor invata niciodata in scoli. de aceea va sfatuiesc, cei care sunteti in facultati sau chiar in licee si v-ati hotarat clar ce vreti sa faceti in vita, sa mergeti si sa bateti la usile marilor sau poate chiar si micilor firme, sa va primeasca in practica. dupa parerea mea sunt destui care vor fi de acord, pentru ca nu au nimic de pierdut, si majoritatea stiu ca au fost si ei asa, tineri si nestiutori. bafta, ne mai auzim si maine... asta seara sanse slabe, asa ca noapte buna, luna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu