Gata. Putem sa strangem covorul rosu si sa-i trimitem pe spanioli inapoi acasa. Ne-am descurcat de minune in organizarea marelui eveniment. Niciodata Bucurestiul n-a aratat mai bine in ochii planetei. National Arena, un adevarat templu, o arena de top cu un gazon impecabil, desi s-a nascut cu probleme grave de acest gen. Meciul a fost captivant si atractiv, dar raman cu un gust amar, pentru ca am tinut cu Bilbao, si au cam fost vizitati de ghinion in ziua asta atat de importanta pentru ei. Si aceasta pasa proasta a lovit cel mai mult in favoritul meu, Llorente, care a fost aproape inexistent pe teren. S-a vazut clar ca echipa este oarecum dependenta de forma lui. Daca el nu are o zi buna, ceilalti nu prea au ce face, pentru ca jocul se bazeaza mult pe devierile lui stanga-dreapta fata-spate si loviturile lui cu capul. Pe de alta parte, Falcao a prins o zi senzationala si a putut arata ce mare jucator este, si cat de putini bani inseamna 40 de milioane de euro daca sunt dati pe cine trebuie. Suarez, Diego, Adrian si Turan l-au sustinut foarte bine in jumatatea adversa si asa s-a ajuns la un scor final de 3-0 in favoarea madrilenilor, marcatorii fiind Falcao de doua ori si Diego o data pe final, moment in care toate sperantele bascilor de a reveni au fost risipite. S-a vazut o atmosfera minunata de la televizor, pe fundalul unui meci foarte ofertant cu faze si goluri. Cu siguranta mi-ar fi placut sa fiu acolo. Poate niciodata, sau poate alta data, cine stie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu