E a treia zi de la ultima postare. E inadmisibil. Blogul asta e un exercitiu de perseverenta. Trebuie sa continui. Trebuie sa scriu ceva, orice, oricum, insa acum ! Macar trei randuri despre nimic.
Iata-ma din nou acasa, dupa o foarte scurta plecare, reintregind cuplul mult dezirabil, cuplul eu-casa. O plecare care mi-a mai batut un cui in creier. Iar azi s-au mai adaugat cateva, mai dulci si mai triste in acelasi timp. Dar lasa, vorba' titlului, mergem mai departe...
Blocaj, blocaj, blocaj.... Hai ca pot, brainstorming, brainstorming, brainstorming... A da, cum sa zic, cum sa zic sa fiu subtil ? Cum sa zic sa-ti dau de-nteles si totusi sa nu fie evident? Nu cred ca pot, nu pot. Gandul asta e o chestie de genul "se poate si la case mai mari", acolo unde nu te-ai fi asteptat. Nu te-ai fi asteptat desi, in fond si-n esenta, n-are nicio legatura cat de mare ti-e casa, sau masa. Ca veni vorba de masa, cred ca o sa mi se faca foame si masa o sa fie goala, sau relativ goala, adica pe ea se vor gasi doar cateva chestii mai putin dorite, pentru ca, baiatul care iti vorbeste are simtul masurii, si de aceea el a cumparat un singur kebab si nu doua cum voia la inceput, manat de foame si de senzatia ca va fi singur acasa si nu se va gasi prea multa mancare prin frigider. Senzatia din urma s-a dovedit a fi corecta. Sunt singur si prin frigider hai sa nu zic ca sufla vantul, dar adie destul de bine :)). Dar o sa ma descurc pana maine, c-un castron de caise fara gust, fara gust dar caise totusi, si vreo doi pumni de seminte coapte.
Si mai aveam o idee interesanta care mi-a rasarit pe cand eram in tren, dar cu tot brainstormingul meu, nu pot s-o aduc inapoi la viata. Poate alta data. Cam atat, sper sa mai scriu si maine, vreau al naibii de tare sa perseverez, macar cu asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu