Inainte de toate, va mai reamintesc inca o data ca un om nu poate fi in intregime nici bun, nici rau. Este amandoua, intr-un raport de la caz la caz, fiind conceptii unice, ale dualitatii. Ma gandeam mai devreme, exact cand eram sub dus, la o chestiune care inspira aceste randuri. Daca un om face bine, nu merita el apreciat pentru acest bine ? Nu merita el apreciat desi in alte situatii, poate a facut si rau ? Eu zic ca merita, insa strict pentru acele situatii, nu o apreciere la pachet cu absolvirea de vina pentru actiunile sale negative. Spun asta, desi pe de alta parte, nu sunt de acord cu cei care zic "ba eu il apreciez pe ala, ca s-a purtat frumos cu mine" - desi persoana in cauza ar fi fost caracterizata mai degraba de un comportament negativ, decat de unul pozitiv. Eee destul de complicat, poate ca cel mai bine ar fi sa judecam cat mai putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu