Astazi as fi vrut sa arunc ceva din urma, dar se pare ca nu prea am ce. Asa ca va voi povesti de azi, asa, cateva concluzii repezite.
La munca e naspa, dar e un chin pe care sunt constient ca mai trebuie sa-l indur o vreme.
Iar la padure e frumos, chiar daca furnicile iti strabat corpul intr-o veselie, iar tantarii te mananca de viu. Insa e placut, e locul ideal de dormit in natura, pe cearceaf alb, asa cum am eu chef sa dorm uneori. Poate ca intr- o zi chiar ma voi intoarce c-un cearceaf alb, si-am sa-mi iau si unditele la mine, daca tot avem niste apa pe-aproape. Si-ar fi misto ca ziua aceea sa fie chiar duminica viitoare, singura zi libera din saptamana. Visez la liniste. La liniste si confort. Un confort al decentei, al lipsei grijilor de maine. Visez la acea pensionare fabuloasa, care cel mai probabil nu se va intampla niciodata. Si acum as vrea sa dorm, cu un somn profund, in speranta ca voi razbate si ziua de maine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu