Planul initial pentru maine era sa nu fac nimic, sa stau degeaba, ca si azi. Adica nu era niciun plan. Dar suna telefonul si o voce plus alta voce, ma cheama la cealalta casa a mea, care, precum si asta din care-ti scriu acum, nu e a mea, sau nu inca. Mi-aduc aminte de o fraza, pe care am citit-o undeva, nu stiu exact unde : Acasa inseamna acolo unde ti-e inima. Am incheiat citatul. Inima mea nu simte deocamdata un loc anume, pe care l-ar echivala cu Acela. Ea, in acest moment, simte doar un singur lucru, si anume ca acel loc poate fi cu brio un altul decat aceste case despre care-ti vorbeam. Tot vocea din telefon, cea mai calda pe care o cunosc, mi-a spus ca avem un nou membru in ograda. Unul pe care deabia astept sa-l cunosc. Un catel. Unul pe care imi promit sa-l cunosc ceva mai bine decat i-am cunoscut pe ceilalti caini pe care i-am avut. Dar probabil ca si el va fi tot un caine de lant, si asta e partea trista a situtiei. Nu-mi place ideea asta, a cainelui de lant. Cand o sa am eu casa la tara, o sa fac in asa fel incat cainii pe care-i am sa fie complet liberi in curte, o sa-mi organizez ograda in asa fel incat sa nu poata face prea multe stricaciuni plantelor, motiv cel mai des intalnit printre oamenii detinatori de caine cu lant. Mi se pare ca atunci cand pui un caine in lant, ii reduci drastic menirea, il transformi intr-un fel de robot de la care speri doar sa stie sa latre atunci cand prin fata portii se mai iveste cate-un strain. N-as vrea asta, e pacat. Un caine iti poate aduce mult mai mult, iti poate fi un prieten adevarat. Mark Twain spunea : Daca ii dai de mancare unui caine, el nu te va musca. Aceasta este principala diferenta dintre un caine si un om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu