Ma gandeam intr-o zi... daca n-as fi nevoit sa muncesc (cum urmeaza sa fiu intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat) pentru supravietuire, sa platesc chirie, mancare, haine, ce as face ? Ce activitate mi-ar placea sa am ? Ce as vrea sa fac din pura placere ? As arunca cu banii, as fi un risipitor, daca ei n-ar avea nicio importanta, avand super-asigurat acest aspect ca prin minune ? Nu stiu, vreau sa cred ca nu m-as schimba prea tare si ca nu as face asta. Mi-am intrebat si un prieten. Stii ce mi-a zis ? Ca ocupatia lui ar fi sa cheltuie banii aia interminabili, cu masini scumpe si femei frumoase, daca i-ar avea. Aa si si-ar trage si o super-vila, sa aibe unde sa parcheze masinile si sa cazeze femeile ( motivul e de la mine, in spirit de gluma:)) ). Eu i-am zis ca nu mi-as face o ditamai casoaia, si completez acum, daca n-as avea o familie care s-o locuiasca si sa se bucure de ea. Bine, s-ar putea bucura si multimea de prieteni mai degraba falsi decat adevarati pe care i-ar aduce banii. Dar nu, pentru asta nu, nu mi-as face o casa ca sa dau petreceri, nu-mi place sa fiu in centrul atentiei, iar daca as avea bani, cu atat mai putin mi-ar place, cred. Eu mi-as lua o garsoniera, la ultimul nivel al celui mai inalt bloc al orasului in care m-as afla, am zis la inceput. Apoi m-am razgandit si-am extins garsoniera la un apartament cu doua camere, ca nu pot sa am si pat si masa de biliard in aceeasi camera:)). Dar ma razgandesc iar si revin la garsoniera, ca mi-am adus aminte ca mi-ar place sa am un mic bar, care ar contine si vreo doua mese de biliard. Una ar fi mai putin profitabila decat cealalta, ca m-as juca eu toata ziua la ea :)). Uite, asta cu barul ar fi o activitate placuta, dar doar asa cu lipsa grijilor privind profitabilitatea lui, ca altfel, o afacere pe bune, nu stiu daca as fi in stare sa conduc cu succes. Cam atat, simt ca e cazul sa ma opresc ca deja am aberat destul...
ps: un post scris din pura plictiseala si din simpla dorinta de a persevera :)). Inca mai pastrez dilema...
pps: raspunsurile, cele adevarate si profunde, inca se lasa asteptate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu